Elemente de termodinamică

Sinteza capitolului

  1. Toate corpurile sunt alcătuite din particule (molecule) aflate în continuă mişcare de agitaţie (dezordonată).

  2. Dimensiunile tipice ale moleculelor sunt de ordinul nanometrului.

  3. Molul este cantitatea de substanţă care conţine 6,022·1023 particule independente.

  4. Constanta lui Avogadro este cantitatea 6,022·1023 mol-1.

  5. Masa molară a unei substanţe este masa unui mol din acea substanţă.

  6. Unitatea atomică de masă este 1/12 din masa unui atom al izotopului de 12C.

  7. Masa moleculară este masa unei molecule.

  8. Masa moleculară relativă este raportul dintre masa moleculară şi unitatea atomică de masă.

  9. Masa atomică este masa unui atom.

  10. Masa atomică relativă este raportul dintre masa atomică şi unitatea atomică de masă.

  11. Un sistem este partea din Univers care ne interesează. Restul Universului este mediul sistemului.

  12. Un sistem termodinamic este un sistem pentru care interacţiunile termice nu sunt neglijabile.

  13. Interacţiunea termică este transferul de energie de un corp mai cald către unul mai rece decât acesta, datorat diferenţelor de energie cinetică medie de agitaţie termică.

  14. Echilibrul termic este starea atinsă de două sisteme termodinamice care pot interacţiona termic, dar nu transferă energie unul celuilalt.

  15. Temperatura unui sistem termodinamic este mărimea fizică scalară care indică dacă acel sistem este sau nu în echilibru termic cu alt sistem.

  16. Principiul zero al termodinamicii: Două sisteme termodinamice care sunt în echilibru termic cu un al treilea, sunt în echilibru termic şi între ele.

  17. Parametrii independenţi ai unui sistem termodinamic sunt acei parametri ai sistemului ale căror valori nu depind de valorile celorlalţi parametri.

  18. Numărul gradelor de libertate ale unui sistem este numărul parametrilor independenţi ai sistemului.

  19. Starea unui sistem termodinamic este caracterizată de setul valorilor tuturor parametrilor independenţi ai acelui sistem.

  20. Transformarea unui sistem termodinamic este oricare modificare a stării acelui sistem.

  21. Echilibrul termodinamic este starea unui sistem care, odată atinsă, nu se mai modifică fără interacţiuni cu mediul sistemului.

  22. Termometrul este instrumentul cu care măsurăm temperatura unui sistem termodinamic.

  23. Scara absolută de temperatură (scara Kelvin) are valoarea 0 K pentru cea mai coborâtă temperatură (-273,15°C).

  24. O variaţie de temperatură de un kelvin coincide cu o variaţie de temperatură de un grad Celsius.

  25. Relaţiile de conversie între scara absolută şi scara Celsius sunt:

    T(K) = t(°C) + 273,15 K;

    t(°C) = T(K) - 273,15 °C;

  26. Temperatura absolută a unui sistem termodinamic este măsura energiei cinetice medii de agitaţie termică a particulelor care alcătuiesc sistemul.

  27. Cantitatea de căldură este energia transferată prin interacţiune termică.

  28. Calorimetria este domeniul termodinamicii care îşi propune măsurarea cantităţilor de căldură.

  29. Prin convenţie, considerăm pozitivă cantitatea de căldură primită şi negativă cea cedată.

  30. Primul principiu al calorimetriei: Dacă mai multe corpuri cu temperaturi iniţiale diferite interacţionează termic, după un timp suficient de lung, ajung toate la aceeaşi temperatură.

  31. Al doilea principiu al calorimetriei:Suma algebrică a cantităţilor de căldură schimbate de corpurile aflate în interacţiune termică este nulă:

    Q1 + Q2 + ... = 0.

  32. Izolarea termică este modalitatea de împiedicare a transferului de căldură.

  33. Calorimetrul este o incintă care izolează termic interiorul de exteriorul său şi în care poate fi monitorizată stabilirea echilibrului termic.

  34. Capacitatea calorică a unui sistem este rezultatul împărţirii cantităţii de căldură primită sau cedată de sistem la variaţia de temperatură a acestuia:

  35. Căldura specifică a unei substanţe este capacitatea calorică a unei cantităţi cu masa un kilogram din acea substanţă:

  36. Energia internă a unui sistem termodinamic este suma dintre energia cinetică de agitaţie termică a particulelor care alcătuiesc sistemul şi energia potenţială datorată interacţiunii dintre aceste particule.

  37. Căldura este forma de schimb de energie între un sistem şi mediul său, datorată diferenţei de temperatură dintre sistem şi mediul său.

  38. Lucrul mecanic este forma de schimb de energie între un sistem şi mediul său care nu este datorată diferenţei de temperatură dintre sistem şi mediul său.

  39. Cantitatea de căldură şi lucrul mecanic schimbate de un sistem cu mediul său în timpul unui proces sunt mărimi de proces (depind de procesul la care participă sistemul).

  40. Fiecărei stări de echilibru a unui sistem termodinamic îi asociem o mărime fizică de stare − energia sa internă.

  41. Principiul I al termodinamicii: Variaţia energiei interne a unui sistem este suma algebrică a căldurii şi lucrului mecanic schimbate de sistem cu mediul său:

    ΔU = Q - L.

  42. Gazul ideal este un model simplificat de gaz, alcătuit din particule având dimensiuni neglijabile şi care nu interacţionează decât prin ciocniri perfect elastice.

  43. Energia internă a gazului ideal este energia cinetică totală de agitaţie termică a particulelor gazului.

  44. Un grad de libertate al unei particule este oricare parametru care caracterizează poziţia particulei şi care se poate modifica independent în timp.

  45. Fiecărui grad de libertate al particulelor gazului ideal îi corespunde aceeaşi energie cinetică medie (echipartiţia energiei pe gradele de libertate).

  46. Gazul ideal ale cărui molecule au i grade de libertate are energia internă:

  47. Ecuaţia de stare a gazului ideal:

  48. Pentru o cantitate dată de gaz ideal, energia internă a acestuia depinde doar de temperatura absoluta a gazului.

  49. Transformarea izocoră este transformarea pe parcursul căreia numărul de moli şi volumul sistemului termodinamic rămân nemodificate.

  50. Legea transformării izocore: Presiunea gazului ideal este direct proporţională cu temperatura absolută a gazului:

  51. Căldura molară la volum constant a gazului ideal ale cărui molecule au i grade de libertate este:

  52. Transformarea izobară este transformarea pe parcursul căreia numărul de moli şi presiunea sistemului termodinamic rămân nemodificate.

  53. Legea transformării izobare: Volumul gazului ideal este direct proporţional cu temperatura absolută a gazului:

  54. Căldura molară la presiune constantă a gazului ideal ale cărui molecule au i grade de libertate este:

  55. Relaţia Robert Mayer:

    Cp - CV = R.

  56. Transformarea izotermă este transformarea pe parcursul căreia numărul de moli şi temperatura sistemului termodinamic rămân nemodificate.

  57. Legea transformării izoterme: Presiunea gazului ideal este invers proporţională cu volumul acestuia:

  58. În coordonate p−V, lucrul mecanic corespunde ariei delimitată de curba transformării şi axa volumelor.

  59. Transformarea adiabatică este transformarea pe parcursul căreia numărul de moli nu se modifică şi sistemul nu schimbă energie sub formă de căldură cu mediul său.

  60. Peretele adiabatic nu permite transferul de energie sub formă de căldură.

  61. Procesele rapide sunt aproape adiabatice.

  62. Ecuaţia transformării adiabatice (ecuaţia lui Poisson):

    unde este exponentul adiabatic.

  63. Starea solidă, starea lichidă şi cea gazoasă sunt stări de agregare.

  64. Un corp solid este aproape incompresibil şi relativ puţin deformabil.

  65. Un lichid este aproape incompresibil, dar deformabil.

  66. Un gaz este compresibil şi deformabil.

  67. Transformarea de stare de agregare este trecerea unui corp dintr−o stare de agregare în alta.

  68. Vaporii saturanţi sunt starea gazoasă a unei substanţe aflată în echilibru cu starea lichidă a aceleaişi substanţe.

  69. Punctul critic este starea pentru care nu există diferenţe între starea gazoasă şi cea lichidă a aceleiaşi substanţe.

  70. Vaporii sunt starea gazoasă a unei substanţe la temperaturi sub cea critică.

  71. Lichefierea este transformarea în lichid a vaporilor unei substanţe, prin comprimare.

  72. Vaporizarea este transformarea din stare lichidă în stare de vapori.

  73. Evaporarea este vaporizarea la suprafaţa lichidului.

  74. Vaporizarea se produce cu absorbţie de căldură.

  75. Condensarea este transformarea din stare de vapori în stare lichidă.

  76. Condensarea se produce cu degajare de căldură.

  77. Presiunea vaporilor saturanţi ai unei substanţe depinde doar de temperatură.

  78. Fierberea este procesul de vaporizare în tot volumul lichidului.

  79. Căldura latentă de vaporizare este cantitatea de căldură necesară vaporizării unui lichid.

  80. Căldura latentă specifică de vaporizare este cantitatea de căldură necesară vaporizării fiecărui kilogram dintr−o cantitate de lichid.

  81. Un lichid fierbe atunci când presiunea vaporilor săi saturanţi este egală cu presiunea la care se află lichidul.

  82. Topirea este transformarea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă.

  83. Topirea se produce cu absorbţie de căldură (căldura latentă de topire).

  84. Solidificarea este transformarea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă.

  85. Solidificarea se produce cu eliberare de căldură (căldura latentă de solidificare), egală cu cea de topire.

  86. Sublimarea este transformarea unei substanţe din stare solidă direct în stare de vapori.

  87. Sublimarea se produce cu absorbţie de căldură (căldura latentă de sublimare), egală cu suma căldurilor latente de topire şi vaporizare.

  88. Desublimarea este transformarea unei substanţe din stare de vapori direct în stare solidă.

  89. Desublimarea se produce cu eliberare de căldură (căldura latentă de desublimare), egală cu cea de sublimare.

  90. Pentru fiecare substanţă există o singură pereche de valori presiune−temperatură la care solidul, lichidul şi vaporii săi coexistă în echilibru (punctul triplu).

  91. Motorul termic este o maşină care transformă în lucru mecanic o parte din energia primită sub formă de căldură.

  92. Randamentul unui motor termic este raportul dintre lucrul mecanic total şi căldura primită:

  93. Motorul Otto (motorul cu aprindere prin scânteie) funcţionează pe baza unui ciclu termodinamic aproximat de două transformări izocore şi două transfomări adiabatice.

  94. Randamentul motorului Otto:

    ε fiind raportul de compresie.

  95. Motorul Diesel (motorul cu aprindere prin compresie) funcţionează pe baza unui ciclu termodinamic aproximat de o transformare izocoră, una izobară şi două transformări adiabatice.

  96. Pompa termică este o maşină care transferă energie sub formă de căldură de la o zonă mai rece către una mai caldă, utilizând pentru aceasta energie sub formă de lucru mecanic.

  97. Eficienţa unei pompe termice este raportul dintre cantitatea de căldură obţinută în zona mai caldă şi lucrul mecanic utilizat:

  98. Maşina frigorifică este o maşină care răceşte o zonă transferând energia sub formă de căldură unei zone mai calde.

  99. O transformare este reversibilă dacă, printr−o variaţie infirmă în mediul înconjurător, poate fi inversată prin aceleaşi stări intermediare de echilibru.

  100. Ciclul Carnot este alcătuit din două transformări izoterme şi două transformări adiabatice.

  101. Randamentul ciclului Carnot:

    depinde doar de temperaturile extreme între care se desfăşoară.

  102. Principiul al II−lea al termodinamicii (formularea Plank): Este imposibilă obţinerea lucrului mecanic printr−un proces ciclic monoterm.

  103. Principiul al II−lea al termodinamicii (formularea Clausius): Este imposibil să se transfere căldură de la un corp la unul mai cald, fără a utiliza lucru mecanic.

  104. Entropia este mărimea fizică de stare a cărei variaţie între două stări de echilibru poate fi calculată astfel:

    unde ΔQi sunt cantităţile de căldură schimbate la temperaturile intermediare Ti de pe parcursul procesului.

  105. Principiul al II−lea al termodinamicii: Un proces între două stări de echilibru termodinamic se desfăşoară în sensul creşterii entropiei sistemului împreună cu mediul acestuia.

  106. Toate procesele sunt ireversibile.

  107. Doar în cazul idealizat al proceselor reversibile, variaţia de entropie a sistemului împreună cu mediul său este nulă.